Va urca Harry Kane pentru ultima oară pe scena Cupei Mondiale?
Meciul pentru locul trei este cel mai ciudat eveniment din calendarul Cupei Mondiale și, totuși, pronosticul pentru meciul Franța vs. Anglia nu este deloc lipsit de importanță. Nu este o finală, dar nici un simplu meci de clasament. Este un premiu de consolare cu medalii. O ultimă apariție la televizor, o ultimă scenă pentru statistici, despărțiri și răni deschise îi așteaptă pe jucătorii ambelor echipe naționale în prognoza Franța – Anglia.
Pentru cele două echipe naționale ambițioase, acest meci de la Miami vine într-un moment deosebit de complicat – ambele națiuni se credeau pe drumul cel bun spre finală. Franța și Anglia au marcat turneul suficient de mult timp pentru a nu fi considerate pur și simplu ca fiind eșuate. Și totuși, niciuna dintre ele nu se îndreaptă spre New York pentru finală, ci spre Florida pentru meciul pentru locul trei.
„Equipe Tricolore” a pierdut cu 0-2 în fața Spaniei și, pentru prima dată la acest Campionat Mondial, nu a dat impresia unei echipe de care toată lumea să se teamă. Spre deosebire de francezi, echipa lui Thomas Tuchel a condus chiar împotriva Argentinei, fiind la 35 de minute distanță de prima finală de Cupa Mondială din 1966. Totuși, Lionel Messi și coechipierii săi au exercitat o presiune din ce în ce mai mare, beneficiind poate și de un stil de joc din ce în ce mai defensiv al „Three Lions”.
Iată ce face acest duel interesant. Nu pentru că locul trei ar fi marele vis. Ci pentru că arată cum două mari națiuni fotbalistice fac față dezamăgirii. Desfășurarea turneului de până acum ne-a lămurit cu privire la punctele forte ale celor doi pretendenți la medalii și ne îndreaptă spre un pariu pe goluri. Didier Deschamps și Thomas Tuchel optează, de regulă, pentru un risc limitat și pun preț pe controlul jocului.
Franța vs. Anglia – Predicție IA
IA mizează pe Franța în ceea ce privește victoria. Cu o probabilitate de victorie de 43,6% după 90 de minute, Echipa Tricoloră este considerată net superioară englezilor (30,1%). Conform calculelor, șansa unui egal este de 26,3%. În ceea ce privește calificarea după 120 de minute sau la loviturile de departajare, francezii sunt chiar favoriți, cu 58,6%. Un aspect interesant rămâne faptul că, în faza eliminatorie, Franța a primit goluri doar în semifinala pierdută împotriva Spaniei și, în total, doar în două meciuri din faza grupelor. De aceea, ne orientăm către opțiunea „Ambele echipe înscriu: Nu”. La Interwetten, cota de 2,85 corespunde unei probabilități de doar 35,09%, în timp ce prognoza AI pentru meciul Franța – Anglia indică o valoare clară de 40,7%.
Franța – Statistici și forma actuală
Pe parcursul unei mari părți a acestui turneu, francezii au fost echipa vitezei, a clasei individuale și a forței ofensive. Kylian Mbappé, Ousmane Dembélé, Michael Olise și Bradley Barcola au copleșit adversarii în anumite faze.
Didier Deschamps părea să fi găsit, în turneul său de adio, încă o dată o echipă capabilă să îmbine logica sa pragmatică de turneu cu o calitate ofensivă spectaculoasă. Apoi a venit Spania. Scorul de 0-2 din semifinală nu a fost doar o înfrângere. A fost o umilire.
Franța nu a găsit ritmul, nu a reușit să preia controlul și nu a avut o forță reală. Mbappé nu a avut nicio fază decisivă, Olise a fost neutralizat, Dembélé s-a stins, iar Barcola a fost înlocuit devreme. Abia în minutul 82, „Equipe Tricolore” a reușit primul șut pe poartă. Pentru o echipă cu un astfel de lot ofensiv, 0,48 xG era aproape absurd.
De la favorită la echipă dezvrăjită
Deschamps mizase pe patru jucători ofensivi puri – o abordare care a fost suficientă împotriva multor adversari, dar care, împotriva Spaniei, a afectat propriul echilibru. Franța a vrut să preseze sus, dar nu a reușit să pună presiune în mod eficient. Mbappé a declarat ulterior că ar fi trebuit să preseze om la om împotriva Spaniei.
În schimb, pressingul francez a părut adesea făcut fără convingere: agresiv în față, prea deschis în spate, insuficient de compact în centru. La acestea s-au adăugat și eșecuri individuale. Adrien Rabiot a primit un cartonaș galben devreme și a trebuit să părăsească terenul la pauză. William Saliba a jucat accidentat și a rezistat doar o jumătate de oră.
Pentru Deschamps, acest meci împotriva Angliei reprezintă acum despărțirea după 14 ani. Este cel mai de succes selecționer al Franței, campion mondial atât ca jucător, cât și ca antrenor, o figură marcantă a fotbalului francez. Dar acest final nu pare a fi o încununare. Mai degrabă ridică întrebarea dacă nu s-ar fi putut realiza mai mult cu această generație.
Anglia – Statistici și forma actuală
Dacă semifinala Franței a fost o deziluzie, înfrângerea Angliei în fața Argentinei a fost un dramă cunoscută într-un ambalaj nou. Anthony Gordon a adus Anglia în avantaj în minutul 55. A fost exact genul de gol pe care Thomas Tuchel îl avea probabil în minte: rapid, clar, pe verticală, cu Morgan Rogers ca pasator și Gordon ca execuant impecabil.
Anglia a controlat Argentina suficient de mult timp, l-a ținut pe Messi departe de centru și, în prima repriză a unui meci aprins și dezorganizat, a făcut exact ceea ce semifinalele cer adesea: să sufere, să controleze, să aștepte. După ce a preluat conducerea, Tuchel a schimbat tactica, a introdus forțe defensive proaspete și a vrut să acopere golurile, precum și să-și întărească linia defensivă în duelurile aeriene.
Un plan care, având în vedere evoluția anterioară a turneului, nu era deloc fără temei. Inclusiv în semifinala împotriva La Albiceleste, Three Lions nu au primit la acest CM mai mult de 0,08 goluri așteptate pe fiecare șut pe poartă. Această echipă cedează foarte rar poziții promițătoare de șut.
Ultima scenă secundară a marilor atacanți
Pentru spectatorii neutri, acest meci capătă importanță și datorită lui Harry Kane și Kylian Mbappé. Căpitanul englez a jucat un turneu excelent. Șase goluri, momente de excepție, multă responsabilitate. Și totuși, se pune din nou o întrebare amară: va mai avea vreodată o șansă realistă la Cupa Mondială?
În 2030 va avea 36 de ani. Desigur, se poate uita la Messi, care la 39 de ani încă marchează o finală. Dar Messi nu este un etalon – el este o excepție. Kane iubește naționala și nimeni nu ar trebui să-l excludă din această echipă. Împreună cu Jude Bellingham, a marcat douăsprezece din cele 14 goluri ale „Three Lions” (câte 6 fiecare).
Meciurile pentru locul trei sunt greu de prevăzut, deoarece depind în mare măsură de motivație, rotație și starea emoțională. Antrenorii folosesc adesea acest meci pentru a le oferi minute de joc jucătorilor care au fost puși puțin în teren până atunci. În același timp, Franța împotriva Angliei, Mbappé împotriva lui Kane și ultimul meci al lui Deschamps sunt prea importante pentru a fi tratate în totalitate ca un meci amical.
În plus, începând din 2014, fiecare meci pentru locul trei de la un Campionat Mondial a avut „sub 3,5 goluri”.
Franța – Anglia Comparație directă / Bilanț H2H
În acest mileniu au avut loc opt întâlniri între cele două națiuni fotbalistice. Franța a câștigat cinci dintre acestea, suferind o singură înfrângere. Au mai rămas două egaluri – ambele cu scorul de 1-1. Din 2000, șapte dintre cele opt confruntări au avut cel mult trei goluri.
Franța – Anglia Pronostic
Franța ar trebui să încerce să joace din nou mai vertical și mai liber. Împotriva Spaniei, aripile au fost izolate, centrul controlat, iar legăturile cu Mbappé au fost întrerupte. Împotriva Angliei ar putea apărea spații dacă Tuchel va apăra din nou adânc sau va face o rotație puternică.
La rândul său, Anglia trebuie să decidă dacă va juca mai curajos după criticile primite în semifinală. Împotriva ritmului Franței, o abordare prea ofensivă ar fi riscantă, dar o apărare pură nu ar face decât să repete problemele. Cea mai bună versiune a „Three Lions” din acest turneu a apărut atunci când Kane, în rolul de jucător de legătură, i-a pus pe Bellingham, Gordon, Saka sau Rogers în mișcare.
Meciul Franța – Anglia nu este partida pe care și-o doreau aceste două națiuni. Franța voia să-l ia rămas bun de la Deschamps în finală. Anglia voia să rescrie în sfârșit vechea istorie și să ajungă în prima finală de Cupă Mondială din 1966 încoace. Acum rămâne doar medalia de bronz.
Sună mai modest decât este în realitate. Pentru „Les Bleus”, este ultima ocazie de a demonstra că meciul cu Spania a fost doar un pas greșit și nu reflectă adevărata față a acestei generații. Pentru Anglia, este șansa de a încheia încă un turneu nu doar cu amărăciune, ci cu o victorie. Dacă vor reuși acest lucru depinde mai puțin de mari revoluții tactice și mai mult de atitudine.
